catalin

Al-Qaeda si razboiul civil din Siria

Putini observatori mai credeau ca guvernul lui Bashar al-Assad ar mai putea avea un viitor in razboiul sangeros din Siria. Ultimele luni developeaza o alta imagine in care Al-Assad domina conflictul iar raportul de forte a capatat alte valente. The Economist sustine ca prezenta Al-Qaeda in Siria a modificat drastic echilibrul de putere intre partile aflate in conflict. Cu degetul este aratat Statul Islamic, cunoscut si cu acronimul SIIL sau ISIS, o grupare legata de Al-Qaeda care si-a facut aparitia in Siria in luna aprilie 2013, devenind una dintre cele mai puternice forte, dispunand de 7000 de luptatori puternic inarmati, multi dintre ei fiind islamisti caliti in razboaie.

Originile gruparii IS se afla in Irak, unde a fost fondata in 2003 ca o forta sunita pentru a raspunde invaziei Statelor Unite in aceasta tara. In 2004 si-a confirmat devotamentul fata de Al-Qaeda si Osama bin Laden schimbandu-si denumirea in Al-Qaeda din Irak (AQI). Statele Unite au oferit o recompensa de 10 milioane de dolari in schimbul unor informatii care sa duca la capturarea liderului gruparii, Abu Bakr al-Baghdadi, dar fara succes pana in prezent.
In primavara anului 2003, Abu Bakr al-Baghdadi a anuntat fuziunea AQI cu Frontul Al-Nusra, ramura AQI din Siria. De atunci, cele doua grupari unificate s-au intitulat Statul Islamic din Irak si al-Sham (al-Sham facand referire la Marea Sirie, cunoscuta si sub numele de Levant).
Cresterea miscarilor jihadiste din ultimii ani sunt o consecinta a trei factori1:
Primul se refera la scaderea prezentei americane in zona, prin retragerea din Irak si Afganistan lasand acestora o mai mare libertate de miscare.
Al doilea factor este reprezentat de reluarea negocierilor intre SUA si Iran ceea ce a condus la o crestere a temerilor in randul populatiilor sunite, aici incluzand firesc si Arabia Saudita. Și nu in ultimul rand:
Al treilea factor – alegerile din Afganistan, Irak, Egipt si Siria care au incercat sa promoveze guverne neprietenoase jihadistilor.
Temuta grupare stabilita in nord-vestul Siriei a impus legea Shariei, retinandu-i si decapitandu-i pe sirienii care nu le impartasesc viziunea traditionalist-conservatoare asupra Islamului si purtand un razboi nemilos cu militiile rivale. Populatia kurda din nordul Levantului si-a constituit propriile militii luptand deopotriva cu trupele guvernamentale si briganzii Al-Qaeda Irak. Frontul Al-Nursa (grupare afiliata Al-Qaeda si rivala celei din Irak condusa de Ayman al Zawahiri) a devenit foarte puternica in zona de nord dupa ce a preluat un depozit de arme aflat la 100 de km de Damasc, la Maeen. Dupa numai sase luni de la ofensiva din nordul Siriei, Al-Nusra si-a renegociat cu Zawahiri termenii vasalitatii, acesta retragandu-si luptatorii ISIS si acreditand Frontul Al-Nusra ca singura grupare autorizata sa lupte in Levant. Abu Bakr al Baghdadi, liderul de facto al ISIS, a refuzat acesta intelegere. Drept urmare luptatorii celor doua grupari extremiste au intrat intr-o zona de confuzie.
Pe acesta neintelegere s-a cladit o noua alianta ce poarta numele de Armata Islamica finantata de Arabia Saudita2.
ISIS (IS) actualmente domina o serie de avanposturi din regiune situate in orase strategice la care liderii sai fac referire ca la niste mini-emirate. Prin aceste avanposturi, luptatorii ISIS (IS) au capacitatea sa monitorizeze traficul de frontiera dintre Siria si Turcia, controland efectiv cele mai multe puncte de trecere. Consecintele au putut fi repede cuantificate printr-o paralizie a Armatei de Eliberare a Siriei, care domina opozitia din Siria cu ajutorul generoaselor donatii de bani si armament venite din Turcia3.
A devenit foarte clar pentru toata lumea ca bazele gruparilor rebele din Siria au fost preluate de ISIS. Washingtonul si Londra au anuntat ca nu doresc sa mai ofere, in aceasta situatie, asistenta rebelilor. Cresterea puterii ISIS(ISIL) in nordul Siriei a determinat admnistratia americana sa ia in considerare stabilirea unor legaturi cu alte grupari islamiste din tara pentru a restrange pe cat este cu putinta dominatia tactica a ISIS(ISIL). Perspectiva unui nou stat islamic/emirat in nordul Siriei, controlat de jihadisti, sugereaza administratiei americane ca ar trebui reangajat un dialog cu regimul Al-Assad pana cand lucrurile nu scapa iremediabil de sub control. Ironia face ca Bashar Al-Assad sa fi anuntat cu mult inainte ca grupurile radicale sa fi devenit cu adevarat semnificative in acest conflict de intentiile nihiliste ale jihadistilor teroristi4.
Armata de Eliberare Siriana este actualemente fortata sa lupte pe doua fronturi – impotriva lui Assad si impotriva ISIS(IS). Cei mai multi se pregatesc pentru un razboi impotriva ISIS(IS) dar nu stiu inca daca sa o faca inainte sau dupa alungarea lui Assad.
De fapt cine sunt gruparile rebele care se impotrivesc regimului Assad si mai nou ISIS? Conform unui studiu facut de BBC acestea sunt alcatuite din peste 1.000 de contingente ce insumeaza circa 100.000 de combatanti. Dintre contingente amintim: Armata de Eliberare Siriana (FSA) – formata din cateva zeci de mii de militari dezertori ai armatei guvernamentale, condusa de Salim Idris (principalul interlocutor al Occidentului), Brigazile Martirilor, Frontul Islamic de Eliberare (SILF), Brigazile Farouq, Șoimii Siriei, Batalionul Monoteismului, Batalionul Cuceririi, Batalionul Islamului, Miscarea Islamica a Barbatilor Liberi din Levant, Nepotii Profetului, Scuturile Revolutiei, Adunarea Sprijinitorilor Islamului, Brigada Unitatii Nationale, Statul Irakului si Levantului (ISIS) si Frontul Sprijinitorilor Poporului Levantului (Al-Nusra – fundamentalisti suniti, factiune Al Qaeda). Acestora li se mai adauga alte zece mii de kurzi (Unitatile Protectiei Populare), 3-4.000 de ceceni (Armata Fratilor) si mia de jihadisti europeni deja mentionati.5
De cealalta parte, cei loiali regimului Al-Assad lupta pentru prezervarea propriei puteri. Iar cei aflati la periferia relatiilor cu familia Al-Assad nici macar nu mai lupta pentru familia acestuia ci pentru propria supravietuire.

Tendinte

Mai multe agentii de informatii americane si europene si-au exprimat preocuparea fata de fragmentarea opozitiei siriene, de radicalizare a unor factiuni precum Al-Nusra – filiala Al-Qaeda din Siria – sau SIIL (SI) si de patrunderea pe teritoriul sirian a unor combatanti islamici straini care s-au alaturat luptei sunite. The Wall Street Journal (WSJ) sustine ca peste 1200 de presupusi jihadisti s-au inrolat in militiile locale venind din alte zone decat Orientul Mijlociu. O statistica din 3 noiembrie 2013 ne arata o distributie a celor plecati spre Siria dinspre Europa: 210 cetateni germani, 90 cetateni din Marea Britanie, 120 din Belgia, 50 din Danemarca si 150 din Kosovo6. Presedintele francez, Francois Hollande si-a aratat ingrijorarea fata de faptul ca 700 de cetateni francezi au plecat din Franta pentru a sustine cauza jihadistior sirieni. Fireste Europa cauta solutii pentru momentul in care alti cetateni, asemeni celor francezi, se vor intoarce de pe frontul sirian inapoi in tarile de origine. Acesti combatanti au pasapoarte europene si prin urmare nu au nevoie de viza pentru Statele Unite7.
Un caz elocvent il reprezinta cetateanul francez Mehdi Nemmouche despre care procurorii cred ca ar fi luptat aproape un an de zile in Siria. El este suspectat ca a ucis pe 24 mai, la Muzeul Evreiesc patru persoane.
Ingrijorarea este justificata. Inexistenta unui interlocutor viabil intarzie foarte mult orice strategie de negociere. Sute de grupari rebele fac si desfac aliante in fiecare zi. Din acest motiv regimul Assad se simte foarte confortabil. In comparatie cu regimul sau jihadistii etaleaza o forma de guvernamant, in nordul si vestul Siriei, greu acceptabila de catre Occident.
Dar valul consecintelor negative nu se opreste aici. Riscul de fragmentare al Siriei este unul real si este foarte posibil ca el sa fie ireversibil8. Se vorbeste tot mai mult de un scenariu irakian sau libanez in care scindarea pe criterii etnico-religioase (alawit, sunit, kurd) devine tot mai mult o realitate.
Granitele cu Irak-ul si Libanul sunt deja intr-un stadiu avansat de dezintegrare. Incercarea gruparii Statului Islamic (ISIS) de a reduce totul la o singura dimensiune etnica sau religioasa conduce fara drept de apel la disparitia ideii de stat multi-confesional si multi-etnic in regiune. Chiar daca druizii si crestinii sirieni si-au pastrat neutralitatea in acest conflict rebelii sirieni, in majoritatea lor suniti, n-au fost foarte incantati de aceasta atitudine.
Numarul refugiatilor este in continua crestere iar distrugerile suferite sunt greu de recuperat in urmatorii 10 ani. In acest moment comunitatea internationala nu are o strategie de relocare a refugiatilor. Țarile vecine Turcia, Libanul, Iordania si Irakul sunt depasite de problema. Numarul celor refugiati se ridica la peste 30.000 de persoane pana la sfarsitul lui 20149.
Statele Unite sunt incapabile sa gestioneze mai mult de o criza internationala10 si asta pe fondul unor probleme interne ce deturneaza atentia admnistratiei americane. Intr-un articol din 17 septembrie 2013 Geroge Friedman sublinia un aspect foarte important in economia relatiilor si crizelor internationale. Obama nu doreste sa se angajeze nici un razboi. Ce-si doreste in schimb este o diminuarea a prezentei Statelor Unite in teatrele de operatii si o crestere semnificativa a unei coalitii a natiunilor, astfel incat SUA sa nu mai fie nici liderul si nici actorul principal11.
In tot acest timp personaje precum Abu Bakr Al-Baghdadi, pe numele sau real Ibrahim Awwad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai, cheama musulmanii la jihad intr-un mesaj de douazeci de minute12 cu prilejul asumarii functiei de calif:
Ingroziti orice inamic al lui Allah şi cautati moartea in locuri unde v-ati aştepta sa o gasiti.

Acest tip de discurs nu are darul de a linistii lucrurile. Ba dimpotriva. Reinventarea terorismului sub auspiciile unui nou califat reprezinta: cea mai importanta evolutie a jihadului international incepand din 11 septembrie – afirma Charles Lister, analist asociat la Brooking Doha.
Toate gruparile legate de Al-Qaeda si miscarile jihadiste independente vor trebui sa decida, acum, daca sustin Statul Islamic sau i se opun. […] Acest lucru ar putea marca nasterea unei noi era a jihadismului transnational, un pericol real pentru Al-Qaeda si pentru conducerea acestei miscari13.

BIBLIOGRAFIE

1. Strategy, Ideology and the Close of the Syrian Crisis Tuesday, September 17, 2013 , Stratfor, by George Friedman

2. http://incomemagazine.ro/articole/ce-inseamna-califatul-islamic-proclamat-intre-irak-si-siria
3. Keeping the Syrian state intact entails powersharing among all its constituent groups. http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2014/03/three-years-conflict-syria-no-p-201431411423566230.html
4. Syria’s forgotten war shouldn’t be forgotten http://www.saratogian.com/opinion/20140312/editorial-syrias-forgotten-war-shouldnt-be-forgotten, 03/12/14

5. Chimoterapie pentru Siria. Drama Levantului, intre tumoarea Bashar al Assad si metastazele Jihadului, autor: Apollon Cristodulo, Ziarul Ziua News.

http://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/chimioterapie-pentru-siria-drama-levantului-intre-tumoarea-bashar-i-metastazele-jihadului-106923

6. The Sunni Ramadan Offensive and Lessons of Tet, 1 iulie 2014, Stratfor, Autor: George Friedman
7. http://incomemagazine.ro/articole/ce-inseamna-califatul-islamic-proclamat-intre-irak-si-siria

8. Obama,s Bluff, Tuesday, August 27, 2013, Stratfor, by George Friedman

9. Saudis Back Syrian Rebels Despite Risks, by ROBERT F. WORTH
JAN. 7, 2014 http://www.nytimes.com/2014/01/08/world/middleeast/saudis-back-syria-rebels-despite-a-lack-of-control.html?nl=todaysheadlines&emc=edit_th_20140108&_r=1

Autor: Catalin Buciumeanu

Data: Iulie 2014

ioana_dumitriu

Influenta educatiei asupra securitatii nationale

La baza cladirii unei societati, unei tari puternice, sta populatia. Iar cladirea unei tari puternice se face doar prin educatia. O tara construita pe valori, competente, patriotism, integritate si viziune strategica este o tara care poate garanta statul de drept, siguranta si securitatea nationala. O populatie educata care are o cultura de securitate nu va fi niciodata usor de manipulat, nu va închide ochii la derapajele statului de drept si îsi va exercita drepturile si responsabilitatile ce-i revin din statul de cetatean al statului Roman.

Incompetenta, distrugerea valorilor nationale, absenta culturii de securitate în randul populatiei si absenta unei viziuni strategice nu asigura decat imposibilitatea consolidarii democratiei, a unor institutii solide, creand o vulnerabilitate greu de manageriat în interiorul statului.

Securitatea nationala si nivelul educatiei sunt într-o relatie directa. Astazi, puterea unui stat este data de întreaga sa structura, nu doar de dimensiunea militara. Intr-un proces profund de globalizare, societatile cu un nivel de educatie ridicat creaza state puternice. Nu întamplator, Joseph S. Nye, unul dintre cei mai renumiti teoreticieni contemporani ai Relatiilor Internationale, Profesor la Universitatea Harvard, schimba paradigma de gandire a relatiilor internationale introducand un concept nou – „smart power” care se compune din „hard power” si „soft power”. Ceea ce ne intereseaza în mod special este conceptul de soft power care spune ca puterea unui stat consta în abilitatea acestuia de a-i influenta pe ceilalti actori fara a folosi forta. Promovarea valorilor astfel încat sa devina atractive pentru ceilalti reprezinta o arma mai puternica în multe cazuri decat cea militara. Astfel, observam ca teroreticianul a încadrat valorile universitatilor americane în categoria U.S. soft power argumentand ca „seductia este mult mai eficienta decat coercitia, iar promovarea unor valori seducatoare precum democratia sau drepturile omului reprezinta instrumente eficiente si putin costisitoare.”i

Potrivit Strategiei de Securitate a Romaniei, „securitatea si prosperitatea sunt termenii inseparabili ai aceleiasi ecuatii – progresul, prosperitatea si securitatea nationala ale Romaniei nu pot fi decat rezultanta majora a unui proces complex de promovare si garantare a valorilor si intereselor nationale.” ii Toate acestea, spune Strategia, se pot atinge prin îndeplinirea unor contitii precum: „integrarea reala si deplina în Uniunea Europeana; asumarea responsabila a calitatii de membru al Aliantei Nord- Atlantice; mentinerea integritatii, unitatii, suveranitatii, independentei si indivizibilitatii statului roman, în conditiile specifice ale participarii la constructia europeana; dezvoltarea unei economii de piata competitive, dinamice si performante; modernizarea radicala a sistemului de educatie si valorificarea eficienta a potentialului uman, stiintific si tehnologic; cresterea bunastarii cetatenilor, a nivelului de trai si de sanatate ale populatiei; afirmarea si protejarea culturii, identitatii nationale si vietii spirituale ale romanilor”iii

Observam ca progresul, prosperitatea si securitatea nationala a Romaniei sunt într-o relatie directa cu capitalul uman al tarii. Valorificarea potentialului uman reprezenta, în opinia mea, esenta dezvoltarii societatii astfel încat poti atinge dezvoltarea unei economii de piata competitive, cresterea bunastarii cetatenilor si un nivel de trai ridicat. Efectele sistemului de educatie au implicatii asupra întregii societati, facant indiscutabil subiectul unei strategii de securitate în acest moment al istoriei.

Dupa cum cum vedem si în Strategia de securitate, „dezvoltarea economica accelerata – ca premisa a bunastarii si securitatii – depinde în mod hotarator de gradul de competitivitate a natiunii.” Competitivitatea natiunii este o consecinta a gradului de educatie al populatiei. Una dintre cele mai importante resurse ale unei tari este însasi populatia acestea. Investitiile în domeniul educatiei, cercetarii si dezvoltarii asigura pe de o parte o forta de munca bine pregatita si flexibila, iar pe de alta parte succesul integrarii europene si al valorificarii oportunitatilor oferite de globalizare avand capabilitatile necesare unei lumi aflate într-o permanenta schimbare.

Capitolul noua al Strategiei Nationale de Securitatea acorda o atentie sporita domeniului educational aducand în discutie mai multe elemente precum:

  • Dezvoltarea economica a tarii depinde în mod categoric de gradul de competitivitate a natiuniiiv
  • Asigurarea accesului la educatie a tuturor cetatenilor, atat din mediu urban, cat si din cel rural
  • Educatie de calitate pe tot parcursul vietii
  • Compatibilizarea cu sistemele europene de educatie si formare profesionala
  • Modernizarea rapida a învatamantului public si consolidarea institutiilor private de învatamant
  • Sustinerea, în maniera integrata, a educatiei, cercetarii si inovarii
  • Facilitarea accesului mediului privat la rezultatele cercetarii-dezvoltarii

Observam astfel, înca o data, interdependenta dintre doua domenii esentiale asigurarii securitatii unei tari – domeniul educational si domeniul economic. Însa, daca este sa continuam analiza, o sa vedem în continuare ca educatia are mai multe implicatii la nivelul unei tari.

Trecand în revista institutiile care au responsabilitati în domeniul securitatii nationale, Capitolul zece al Strategiei amintite intitulal Modernizarea institutiilor care au responsabilitati în domeniul securitatii nationale, mentioneaza o noua dimensiune esentiala a procesului educational – “modernizarea si diversificarea programelor de pregatire si dezvoltarea cercetarii avand ca obiectiv securitatea nationala.”

Un aspect deosebit de important, mentionat în cadrul strategiei, este acela de a dezvolta un tip de educatie complex, îndreptat catre nevoile reale ale societatii romanesti. Este mentionata necesitatea de a crea personal care sa beneficieze de un grad ridicat de expertiza pentru realizarea unui control democratic asupra institutiilor, personal capabil sa faca planificare si evaluare a politicii de securitate, oameni capabil sa elaborareze si implementeze noi conceptii privind rolul politicii de aparare în cadrul politicii de securitate pentru a face fata noilor provocari; oameni capabili sa puna bazele unei noi comunitatii nationale de informatii, si as completa aici, vizionari capabili sa proiecteze o noua viziune strategica pentru Romania.

Învatamântul superior conform Legii nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare, are trei cicluri: studii universitare de licenta, studii universitare de masterat si studii universitare de doctorat. Potrivit aceleiasi Legi, începând cu 2004, România a trecut la sistemul de învatamânt superior Bologna racordându-se la Spatiul European al Invatamantului Superior.

Scriptic, învatamântul românesc este unul complex, care ofera solutii de educare si învâtare a unei profesii pentru toate tipurile umane. De exempu, pâna de curând scolile Profesionale erau o optiune pentru cei care nu doreau sa continue studiile superioare. Însa daca analizam situatia acestor scoli constatam o serie de deficiente:

1. scoala Profesionala, de maistrii, este profund desconsiderata. S-a creat o imagine falsa asupra acestui tip de învatamânt, considerându-se ca doar paria societatii ajunge în astfel de institutii. Ceea ce extrag eu de aici ca principala problema este devalorizarea muncii. Noi nu mai avem o cultura a munci, o apreciere justa fata de munca, iar atunci sistemul nostru de valori are carente.

2. O alta deficienta a acestor unitati de învatamânt consta în tipurile de meserii pe care elevii urmeaza sa le învete. Aceasta reprezinta o cauza a imaginii negative pe care aceste scoli o au în rândul populatiei, dar cel mai important, în randul tinerilor. Potrivit strategiei de securitate ar trebui construit un Sistem de învatamânt al scolii Profesionale adaptat cererilor piete pentru a forma o forta de munca competitiva. Iar mineritul nu reprezinta o provocare al erei informationale în care ne aflam în prezent.

Dupa schimbarea regimului din 1989, sistemul educational a cunoscut o serie de schimbari radicale în ceea ce priveste curicula scolara. Astazi ne aflam într-o noua etapa a evolutiei individului. Societatea cunoasterii presupune un alt tip de dezvoltare intelectuala al elevului. Traim într-o lume în care suntem sufocati de informatii, iar provocarea nu consta în a învata cum sa cauti informatii sau a retine o cantitate mare de informatii, ci mai degraba în procesul de selectie a informatiei si asamblare a informatiilor pentru a obtine o imagine reala si completa asupra unor fapte/evenimente. Individul are nevoie de instrumente prin care poate face acest proces de filtrarea a informatiilor, el are nevoie de metode de analiza si de întelegere a lumii.

În timp ce din patru în patru ani se aduc modificari asupra modului în care se finalizeaza un ciclu de studii, ar trebui sa se acorde o mai mare atentie programei de studiu. Dezvoltarea unui capital uman bine pregatit si competitiv presupune un sistem educational conectat la realitatile pietei, una dintre cele mai abitioase cerinte ale Strategiei de Securitate Nationala, era aceea construi un sistem eductional modern. Cel mai recent exemplu este dat de Ordonanta de Urgenta 49/2014 care vizeaza schimbari de structura, dar nu de curricula.

Atat timp cât scoala nu raspunde nevoilor societatii, redefinindu-se în raport cu schimbarile accelerate care se produc în societate, atunci apar doua probleme majore as spune eu:

  • Tinerii care ies de pe bancile sscolii nu detin abilitati care sa le permita sa se adapteze la noile conditii sociale, de mediu, politice, economice si tehnologice care se afla într-o continua schimbare
  • Daca programa scolara nu se schimba, iar ceea ce tinerii învata în scoli este depasit, atunci acestia au deficiente grave în a se intergra pe piata muncii.

Facând o paralela între sistemul de învatamânt din spatiul occidental si cel românesc, la noi accentul cade pe procesul de memorare si nu pe cel de dezvoltare al capacitatilor intelectuale si creative ale elevului.

Consideratii finale

Romania se confrunta cu un abandon scolar ridicat, fiind a patra tara din Uniunea Europeana la gradul de analfabetism si abandon scolar. În aceste conditii cred ca programa scolara ar trebui adaptata astfel încât sa le poti oferi copiilor o întelegere cât mai completa asupra realitatii. Nu spun ca orele de limba româna, matematica sau istorie trebuiesc modificate. As sugera mai degraba o armonizare a acestor toate materii astfel încat fiecare sa fie o prelungire a celeilalte, fiecare sa ofere o viziune integrata asupra societatii si a lumii în ansamblu.

Mai mult decât atât, as îndrazni sa sugerez faptul ca o serie de discipline ar putea fi realizate prin formarea unor catedre comune care ar spori imaginea de ansamblu a elevului si chiar i-ar spori creativitatea si posibilitatea de a gândi multilateral lucrurile.

Strategia nationala de Securitate sustinea conectarea mediului de afaceri (spatiul privat) cu cel academic prin folosirea produselor de cercetare în cadrul societatii, avand ca scop dezvoltarea continua. Totusi, aceasta ambitie este de departe o fantezie în conditiile în care cercetarea si dezvoltarea nu reprezinta astazi o priopritate reala a bugetului Romaniei.

Totodata, problema esentiala pe care ar trebui sa o rezolve sistemul educational este legata de producerea elitelor. Este necesar ca Scoala sa formeze oamenii de care Statul are nevoie. Oameni care sa aiba o reala cunastere a valorilor nationale, a interesului national, care sa poata imagina viziuni strategice pentru Statul Român. Una din preocuparile constante ale Statului ar trebui sa tina de educarea acelor oamenilor capabili sa preia frâiele acestei tari. Statul trebuie sa intervina în sustinerea procesului de educare a celor care se remarca din multime si facilitarea accesului catre cunoastere.

Reiterez în final o idee de mai sus, si anume, faptul ca unele lucruri predate la scoala nu îsi mai gasesc aplicabilitatea în societatea contemporana. Faptul ca elevul se integreaza tot mai greu pe piata muncii este o problema ce cade, dupa parerea mea, în sarcina Ministerului Educatiei si nu a copilului.

i Iulian Toader: Conceptul de putere si Relatiile Internationale în secolul XXI, Sfera Politicii, volumul XXII, nr. 177, ian-feb 2014,
iiStrategia de Securitate Natonala a Romaniei, Bucuresti 2007,
iii idem
iv Competitivitatea, potrivit Strategiei Nationale de Securitate este data de o societate bine educata, orientata spre cunoastere, capabila sa valorifice optim resursele de inteligenta si creativitate
Autor: Ioana Roxana Dumitriu
Data: August 2014